Bravul meu căpitan

Doar câteva dintre lucrurile nevestei. Dacă nu vă deranjează să așteptați, pot trimite pe una din fete în oraș...
― Nu e nevoie, îl întrerupse Trevillion. Hainele soției tale sunt perfecte.
Wooster zâmbi, dând la iveală golul rămas în urma pierderii unui canin.
― În acest caz, domnule, o s-o trimit pe nevastă-mea cu hainele imediat.
― Mulțumesc, prietene.
Trevillion îi strânse mâna. Wooster ieși chiar când intră servitoarea, cu o tavă de mâncare.
― O, miroase minunat, spuse Lady Phoebe, în timp ce mâncarea era așezată pe masă. Vii și tu, căpitane?
Părea prea intim să servească masa doar ei doi – în ciuda evenimentelor recente, era încă protejata lui –, dar nu apucase să-și termine micul dejun de dimineață.
― Dacă-mi permiteți, spuse