Iarba roșie este, înainte de orice, o plonjare în subconștient. Toate personajele romanului sunt în căutarea unui sens al existenței. În ceea ce-l privește pe Senatorul Dupont, el își încheie cu bine căutările, reușind să facă rost de un uapitic, o ființă micuță care-l va face fericit pentru tot restul vieții. Faptul că Senatorul Dupont este un câine vorbitor și e singurul ce pare a fi atins starea de beatitudine, stare ce seamănă izbitor de mult cu prostrația, este încă una dintre ironiile amare ale acestui autor la care invenția verbală și amestecul regnurilor nu sunt niciodată gratuite, iar farsa și lirismul merg mână în mână în subminarea romanului realist.
